O postură de dans latino-american stabilă, dar flexibilă, diferă fundamental de cea din dansurile standard. În zona latino, partenerii stau față în față la o distanță puțin mai mare, pentru a lăsa spațiu pentru rotații dinamice și pasaje solo. Conexiunea este menținută în principal prin mâini și tensiunea corporală. O bună tehnică de dans latino-american pentru cupluri se caracterizează prin faptul că ambii dansatori își mențin propriul echilibru, în loc să se sprijine unul pe celălalt. Brațele funcționează ca niște amortizoare elastice care transmit semnalele fin, fără a părea rigide. Acest lucru permite o coordonare sensibilă chiar și în cazul schimbărilor rapide de direcție.
Deosebit de importantă este alinierea verticală: coloana vertebrală rămâne lungă, umerii sunt relaxați și coborâți, iar greutatea corpului este ușor deplasată în față, spre partener. Această disponibilitate permanentă în centrul corpului formează fundamentul pentru orice figură reușită din programul mondial de dans.