Cum structurează tala și silabele dansul
Muzica clasică indiană diferă fundamental de tradițiile muzicale occidentale prin conceptul său unic de timp și ritm. În timp ce în Occident domină de obicei tacturile uniforme, precum măsura de 4/4, muzica indiană se bazează pe sistemul Tala. Un Tala este un model ritmic ciclic, care constă dintr-un număr specific de bătăi și se repetă la infinit. Pentru stilul de dans sud-indian Bharatanatyam, tradiția muzicală carnatică este definitorie. Aici, ritmul nu este creat doar de tobe precum Mridangam, ci este modelat semnificativ prin Sollukattu. Acestea sunt silabe rostite care oferă pașilor de dans o voce ritmică.
În Kathak-ul nord-indian, în schimb, domină tradiția muzicală hindustană. Aici, silabele ritmice se numesc Bol. Ele imită sunetul tobei duble Tabla sau al Pakhawaj-ului. Cine dorește să înțeleagă această muzică trebuie să învețe să nu perceapă ritmul ca pe un metronom rigid, ci ca pe o entitate fluidă, care respiră. Muzica și dansul fuzionează atât de strâns încât muzicienii de pe scenă reacționează direct la jocul de picioare al dansatorilor.



