Călătoria spirituală a dervișilor în Sema
Dansul ritual al dervișilor, cunoscut sub numele de Sema, este mult mai mult decât o succesiune de rotiri. Este o rugăciune fizică, modelată în secolul al XIII-lea de către misticul Jalaluddin Rumi. În centru se află încercarea de a depăși propriul ego prin mișcarea repetitivă și de a experimenta o unitate spirituală cu divinul. Spre deosebire de dansurile moderne de rotire tip spectacol, aici nu este vorba despre estetică sau despre divertismentul unui public. Fiecare gest în dansul ritual sufist posedă o semnificație simbolică profundă. Înlăturarea mantiei întunecate la început simbolizează lepădarea poverilor lumești, în timp ce pălăria înaltă de pâslă reprezintă piatra funerară a egoului.
Simbolistica posturii corporale
În timpul rotirii, dervișii își întind brațele larg. Palma dreaptă este deschisă în sus către cer, pentru a primi grația divină. Palma stângă arată în jos către pământ, pentru a transmite această energie umanității. Dansatorul însuși funcționează doar ca un canal. Această postură precisă necesită o centrare fizică profundă, care poate fi atinsă doar prin ani de pregătire spirituală și fizică.




